Cum ascultăm INTUIȚIA când vine vorba de activități si practici spirituale

Am vazut multe recomandari de practici spirituale, meditatii, posturi, yoga, respirații, rugaciuni, care vin la pachet cu o poziție impusa, cu niște direcții restrictive de executare, pe principiul ca altfel nu funcționează.
Cand de fapt, practicile spirituale se fac fix asa cum simțim.
Nu exista bine sau rău, corect sau gresit. Sinele nostru ne transmite ce e bine și ce nu e bine, sau benefic pt noi, prin emotia de bucurie, prin stare de bine, sau de neplăcere când facem ce facem. Doar ca atenție, ne transmite când abordam renunțarea la control, si cand apare diminuarea ego-ului. Când nu mai credem ca le știm noi pe toate, și lasam Universul sa ne arate și să ne conducă către ce e benefic pt noi. Adica e nevoie de o minima deschidere către spiritual ca sa fie asa.
Sunt Roxana Dumitru și azi vorbesc despre din nou despre practici spirituale.

Când începem o practica, de exemplu: stau în poziție lotus special ca să meditez. Doar ca eu nu pot sta în lotus, si mai mult, îmi displace sa stau în liniște, cu ochii închiși. Eu prefer sa stau în natura, sa aud ciripit de păsări, sau sa stau pe scaun, nu în lotus, sau sa fac yoga mai degrabă decât sa meditez. Si e ok.

Nu e nevoie sa fie coloana dreapta neapărat ca sa intre lumina prin creștet. Lumina va intra și dacă sunt ghemuita.Dacă intra apa pe o țeavă, credeți ca daca țeava e incarligata, nu o sa mai intre și să treacă apa prin ea? Nici gând, curge fix la fel.

Da, clar pt spate e mai sănătoasă o poziție și o postura corecta. Eu spun doar sa nu va ingraditi practicile după ce se spune ca e corect. E corect ce imi place mie, și cum simt eu ca e bine. punct.
Totul tine de intenție și de ce transmitem în Univers. Dacă transmit ca nu cred ca va funcționa decât dacă stau cumva, atunci, da, nu va funcționa decât dacă stau cumva. Si invers. Dacă eu cred ca functioneaza oricum, atunci clar, va funcționa oricum.

Am un exemplu care la inceput nu va părea spiritual, dar răbdare, ca trebuie sa povestesc tot ca să trag și concluzia.
Eu toata viata am avut dureri de spate. Pe vremea aia nu știam sa caut în zona spirituală, sau sa ma caut de care este cauza emoțională a durerilor mele. Asa ca am tot încercat sa o rezolv prin chestii din realitatea 3D, adica cu terapie, mai pe la doctori, mai kineto si fiozioterapie, și prin sport.
La sport mergeam mai cu pauze… mai intens, cu mers chiar zilnic câteodată, dar în ultimii ani ma disciplinasem binișor. Găsisem antrenorul ideal pt mine la vremea aia, pentru ca cunoașterea mea legat de postura și exerciții deja e spre avansat, si era totul minunat. Doar cu un mic aspect. Fizic aratam super, tonus muscular, tot ce vroiam. Doar ca durerea de spate nu trecea. Ba chiar aveam perioade in care se agrava per total, si într-o vreme ajunsesem sa ma trezesc dimineața cu degetul inelar și degetul mic de la mana dreapta amorțite. Dar atat de amorțite, încât nu puteam sa deschid usa, trebuia întâi sa fac câteva mișcări ca sa se dezmorțească, si abia apoi sa intru în rutina zilnica.
De cand m-am trezit spiritual, am început sa nu mai simt sa fac sport. Am trecut și prin pandemie, carantină, săli închise, toate s-au aranjat în așa fel încât să nu mă mai pot organiza asa ușor ca înainte. Am mai încercat niște antrenamente acasă, ba mai lungi, ba mai scurte, foarte eficiente de altfel, dar nu am mai rezonat cu tipul ala de sport. Pur și simplu nu imi mai găseam motivația. Ba mai mult, în urma cu vreo jumătate de an am dezvoltat și o tendinita la umărul drept (ca o paranteza, la mine aproape totul e pe dreapta, pt ca am de echilibrat masculinul din mine) care m-a oprit total din sport pt ca a trebuit sa las zona sa se refacă.
Adica Dumnezeu a zis ok, nu te opresti și nu ma asculți, te ajut eu sa ma asculți. Dumnezeu se manifesta prin tot. Prin realitatea din jurul nostru și prin noi înșine, prin corpul nostru, prin reacții și gândire.

Motivația mea initiala era în primul rand din ego, sa arat bine, corp tonifiat, si apoi abia sa nu ma doară spatele. Si ce sa-i fac, ca dacă am lucrat la ego, aspectul fizic a scăzut în importanță. Si astfel am putut sa ma deschid către adevarata mea chemare.

Am descoperit yoga, pt ca am tot primit semne sa ma uit și în direcția aia. Si am început, dar mult mai rar decât înainte, și fara o rutina exacta. Totul e după cum ma simt si cum am chef.

Ei, unde vroiam sa ajung de fapt. De cand nu mai fac sport, nu din prima, dar ușor usor s-au diminuat durerile de spate, si la un moment dat mi-am dat seama ca a dispărut complet amorțeala din degete. Soc, pt ca eu făceam sport, si prin sport ma refer la sală, pt ca programarile mentale erau ca fără sport nu pot sa îmi desfășor meseria bine, pt ca am o postura defectuasa când lucrez, si aveam nevoie de sustinere musculara puternica. Si mai mult, mi se parea ca era cea mai ușoară cale, sau asa vedeam eu pe atunci, spre un corp tonifiat frumos, sau na, frumos din punctul meu de vedere. Nu săriți ca de fapt nu făceam eu ce trebuie, ca de fapt nu am antrenat mușchii potriviți, sau ca de fapt trebuia sa fac din prima doar pilates, yoga sau înot. Din punct de vedere 3D, am cunoastere pe zona de musculatura, oase și postura mai multa decât mulți 😀

Ideea e ca, pe lângă cauza emoțională care era la baza efectului de durere, si pe care am lucrat sa o vindec încă de 2 ani încoace, corpul meu dintotdeauna mi-a transmis ce e benefic pt mine.
Doar ca eu eram super programata de informațiile dovedite „stiintific” în ghilimele, cele de care acum nu mai am nevoie pt ca am învățat sa simt ce e bine și ce nu pt mine. Dacă as fi fost mai deschisa mental la a primi informațiile, as fi sărit niște etape, dar asa a fost drumul meu. Pt ca pe drum clar am vindecat din ego, si din programari 😅

Am vorbit mult, dar mai am cateva exemple despre 😀:
Lumanarile… Am perioade in care aprind si 3 lumânări pe zi pt diferite scopuri
Si perioade in care nu aprind nici una.
Fac după cum simt.
La fel cu vitaminele, sau cu mâncarea. Dacă simt sa mănânc ceva, mănânc. Sau iau vitamine. Dacă nu, nu. Fără vina, fără reproș fata de mine. Asta înseamnă increderea în sinele superior.

Aici clar nu intra adictiile. La ce spun eu se ajunge după ce apare echilibrul și comunicarea cu sinele, si se înțelege ca excesele sunt nebenefice din simplul fapt ca ele ne domina pe noi. Când noi suntem în control, când eu decid dacă vreau un croissant, sau nu știu ce altceva, atunci e echilibru. Dacă însă îl mănânc pt ca nu mai rezist de pofta, si apoi mai mănânc unul, pt ca deja leșin de pofte, aia nu mai e echilibru.

Cam atat pt azi.
Mai vorbim.

Alte articole despre dezvoltare spirituala

Nevoia de CONTROL – Ce putem controla real în viața noastră?

Azi vreau sa vorbesc din nou despre nevoia de control. Pana acum am vb doar din perspectiva spirituală, si cu siguranță mulți nu au rezonat pt ca cine e în ...

Cum ascultăm INTUIȚIA când vine vorba de activități si practici spirituale

Alte articole despre dezvoltare spirituala

Lasă un răspuns Anulează răspunsul