Se știe deja ca pe drumul spiritual, spre ridicarea nivelului de conștiință, se vorbește despre a simți mai mult, despre a ne muta atentia din minte în inima. Dar ce înseamnă asta de fapt?
Azi vreau sa vorbesc despre cum se face aceasta tranziție, într-un mod extrem de practic.
E o constientizare pe care abia am avut-o, si deși pare extrem de banal, credeti-ma ca a avut nevoie de un proces îndelungat și destul de greu ca sa ajung la înțelegerea de la nivelul asta.
Deci… trecerea din minte în inima, înseamnă de fapt trecerea de la gânduri la simțire.
În alte materiale am vorbit despre starea fără gânduri, si cum putem ajunge acolo, despre procesul unei constientizari, despre ieșirea din mental și integrarea evolutiva, însă azi, o sa va explic practic, cum se face procesul de a ieși din minte și din gânduri, si de a intra în inima și în simțire.
Eu personal am tot fost testată în ultima perioada, si mu s-a testat mai ales paralela minte/inima de care vorbesc azi. Am făcut deja un an de când postez pe tema spirituală, si datorita amintirilor de pe facebook, am început sa revăd si sa repostez materialele de anul trecut. Și am observat ca anul trecut eram mult mai conectata la simțire, si vorbeam destul de mult despre asta, dintr-o stare de bucurie și entuziasm pe care în ultima vreme nu am mai simtit-o. Astfel de procese tot au loc de-a lungul evolutiei spirituale, ca în orice proces de altfel. Ca și condusul unei mașini. La început, cand totul e nou, sunt atenta la fiecare detalii mărunte, neputând sa fiu atenta la imaginea de ansamblu. Cu cât se integreaza aspecte, cu cât intra în automatism apasatul pedalelor, privitul în oglinzi, cu atât îmi ies din atenție , și ma pot concentra pe alte aspecte, si tot asa. E un proces continuu.
La fel si in spiritualitate. La inceput totul e nou, si se simte într-un fel. Apoi se integreaza, si se trece la pasul următor, în care primul pas e deja în planul 2, si nu mai suntem atenți la el permanent, în schimb ne concentram pe pasul următor, pe pasul 2, si tot asa. Usor usor insa, omul trebuie sa păstreze în atenție toți pașii, si sa exersam atentia activa si starea de prezență permanentă, în care sa acordam atenție egala permanent tuturor pașilor , în fiecare clipa a vieții. Ceea ce pare greu, sau chiar imposibil. Si totusi… sunt oameni care o fac 😊, care nu traiesc in munti, sau în sate izolate. Deci se poate.
Ca o paranteza, din nou ma bucur extrem pt faptul ca am experienta ca profesor, si implicit știu sa traduc ceea ce fac, și ce experimentez eu, în teme de lucru pt alții, pt voi adica. Practic, experienta mea de profesor ma ajuta sa pot sa explic mai departe, ca la școală, ce trebuie făcut practic, ca sa se atingă un scop propus.
Bun. Sa revin la ce mi-am propus sa povestesc azi, pt ca sunt foarte entuziasmata de conștientizarea mea.
Am avut o situație la banca foarte intensa. Am primit o veste cum ca o anumita suma de bani a fost reținută, si explicația nu se încadra în ceea ce puteam eu sa înțeleg logic.
Imediat mintea a început sa facă scenarii, sa judece, sa acuze, sa se victimizeze.
Cand s-a intamplat, eram cu o prietena si încercam sa vorbesc despre asta, si simțeam ca rămân fără aer, nu puteam sa articulez cuvintele bine, ca mi se tăia respirația de furie și presiune în piept.
Culmea, subiectul pe care il vorbeam cu prietena mea era fix asta, cum sa ajung eu sa simt mai mult, sa ies din minte și să ma cobor în inima. Si m-a înfuriat inclusiv faptul ca evenimentul in sine, cu banca, venea ca o confirmare ca eu sunt în minte, si tot ce fac e sa judec.
Și în timp ce încercam sa vorbesc, în timp ce varsam din mine cuvintele care îmi exprimau frustrările, am simțit ca trebuie sa tac, ca sa procesez emoțiile, pt ca nu ieșeau cuvintele, cum spuneam, de cata presiune simțeam în piept. Deci practic a trebuit sa aleg, pt ca nu am putut fizic altfel.
Am rămas în liniste, cu emoțiile mele, am stat în ele, le-am acceptat, si am calmat respirația. A durat câteva minute. Apoi am observat mintea, care tot vroia sa se întoarcă la experienta din material, adică sa analizeze de ce banca a făcut nu știu ce, dar de ce persoana de contact de la banca nu mi-a spus, si chestii de genul. Am oprit mintea, pt ca fix în secunda aia am constientizat ca tot ce se întâmplă în matrice, în material, se intampla ca oglinda pt noi, si pt ce avem de vindecat. Vine pe rezonanta. Adica nu conteaza. Face sens doar pt evolutia noastra, dar altfel, totul e ca o piesa de teatru care nu conteaza real. Nu mai explic principiile, pt ca am vorbit despre ele în alte materiale.
Eu știam asta, însă nu era integrata în ecuația de care vorbesc azi. Si deci asta a fost și scopul situației, pt ca după ce eu am procesat totul, rezolvarea a venit instant, cu răspuns de la banca, si explicatii si etc.
Deci, ca sa si explic lectia de azi:
Când apare un stimul, o experienta care se cere vindecata, vindecarea se face prin a muta atentia de la gânduri, la ceea ce se simte în corp. Deci eu am mutat atentia mea de la tot ce gândeam, m-am mutat pe ce simțeam. Si cand se muta atentia, gândurile din minte nu mai au loc sa intervină.
Eu am mutat atentia pe presiunea din piept, pe faptul ca nu puteam sa respir bine, ca simțeam furie, si am stat acolo pana am procesat tot.
Și când am terminat, când corpul s-a liniștit, gândurile nu mai existau.
Cine e la început cu practica fără gânduri, posibil sa nu scape asa ușor de ele. Dar cu exercițiu, usor usor, se ajunge acolo. Rămâneți în credință și veți reuși 🥰
Deci concret, pe scurt, ce trebuie făcut pentru a cobora din minte în inima, este sa ne mutam atentia de la gânduri, la ce simte corpul. Atât.
Și… cam atât pt azi
Mai vorbim…