Jurnal 21.02.2022

Stau în pat și îmi ascult bolboroseala din burtă. Încă nu s-a liniștit, deși toată ziua a fost in toi.

Azi am avut Campionatul Național de tir etapa finală seniori. Ce inseamna asta? În tir toți sportivii sunt încadrați după categorii de vârstă. Există juniori 3, juniori 2, juniori 1, tineret, si seniori. Eu, dacă m-am apucat la 39 ani, nu mai am loc la segmentele de copii, mă încadrez direct la veterani. Partea dificilă e urmatoarea: în competiții, fiecare club își înscrie sportivii la categoria de varsta la care se încadrează, sau la categorie mai mare. Deci practic la seniori poate participa orice segment de vârstă. Invers însă nu se poate. Bun.
Azi a fost dupa cum am spus doar pt seniori. Adică în traducere, pt toata lumea. Deci cea mai complexă competiție anuală din tirul Romanesc.

foto: Daria

Am concurat cu toți sportivii (care au putut participa, binenteles), împărțiți fiind pe categorii feminin, masculin si mixt (adică competiție între echipe de fată cu băiat înscriși la același club).
De dimineață am știut. Am simțit deranj în burtă încă de la prima ora. La ultimele 4 competitii am pățit la fel. Am tot crezut că e de la mâncare, că cine știe ce am făcut eu, dar de fapt a fost de la emoții. La competiții emoțiile se manifesta în diferite moduri. Ba se simt în piept, cu deficit de respirație, ba la ochi, vedere blurată, ba la burtă, ba tremur în tot corpul. Probabil mai sunt, dar până la momentul prezent eu doar pe acestea le-am experimentat. Ei, ce sa zic. Azi au fost toate cumulate, cu accent clar dominant pe burtă, și cu intensitate oscilantă pe parcursul întregii zile. Competiția a început la prânz, desi am ajuns la încălzire de la ora 10:30, și s-a încheiat totul in jur de ora 19:00.
La ora 12:00 când am intrat pe standul de tragere eu deja eram cu dureri de burtă, greață intensa, senzația de sufocare, palpitații în piept, și vedere blurată. Nu reușeam să fucusez bine și aproape fiecare foc a fost repetat ca să nu îl trag necontrolat. Am vrut la un moment dat să caut o foarfecă, măcar să tai gulerul de la bluza termică pe care o aveam pe mine, că poate poate nu mai simțeam că mă strânge de gat (ea fiind cu „gulerul” la baza gâtului).

Și acum să dezvolt de ce vorbesc despre asta.
Am învățat că emoțiile trebuie lăsate să se manifeste, ca să poată fi depășite. Cu cât ne împotrivim emoțiilor, cu atât ele cresc în intensitate, și devin mai greu de dus. Cu cât le lăsăm să se manifeste, într-o stare de acceptare, cu atât ele își fac treaba în corp și trec, se vindecă.
Adică dacă primesc o veste proastă, dacă am o zi nu tocmai bună din punct de vedere emoțional, eu nu mă mai stresez (ca înainte), nu mă mai împotrivesc, ci las emoțiile să se manifeste, să iasă la iveala. Asta se poate traduce în plâns, atacuri de panică, stare intensă de discomfort in corp. Înainte simțeam emoțiile și în corp, și în minte. Și aparea stresul extrem. Acum, lăsând emoțiile în voie, le simt doar în corp. Le las să se manifeste, și ușor ușor ele încep să se curețe, să dispară. Și totuși asta se întâmplă doar câteodată, nu întotdeauna, după cum am descoperit de curând.

Câteodată se poate trece în extrema în care m-am trezit și eu de câteva ori, în care starea de victimă ne atrage atat de tare, și ego-ul nostru se simte atât bine și confortabil în „caldura” rahatului emoțional din care să ne putem văita (mai ales în fața altora), și, încât există varianta în care din emoții acceptate și lăsate să se manifeste, să alunecăm ușor ușor într-o depresie, sau cine știe mai ce, din care tare greu se iese.

Astfel, am ajuns să înțeleg că mai trebuie făcut ceva în plus. După ce îmi accept emoțiile, și le las să le simt în corp, câteodată trebuie să le și vindec. Adică am învățat să iau taurul de coarne, și să nu mai stau să mi se întâmple chestii, ci îmi revendic puterea și devin suveran peste viața și acțiunile mele. Adică domin mintea, și îi dau lucruri de făcut ca să se vindece.

Slavă Domnului, acum se cunosc atâtea tehnici de vindecare, încât e suficient să existe voință și inițiativă și se rezolvă orice.

Pt mine funcționează, printre altele, rugăciunea predefinită. Eu nu știu încă să vorbesc liber cu Divinitatea. Nu mi-a ieșit niciodată, și în lipsă de altceva, am ales rugăciunile scrise de alții. În momentele dificile emoțional nu cred neaparat în ce spun și în ce fac. Dar vibrația (sau frecvența) înaltă la care se află aceste practici, îmi ridică automat și frecvența mea, fără ca eu sa cred neaparat. E pe genul fake it ‘till you make it.
Prin rugăciunea predefinită mă refer la psalmi, acatiste, sau alte rugăciuni gata scrise, gata compuse. Eu doar le citesc (pe multe deja le știu pe de rost).
Mai are efect tehnica EFT. Pt mine funcționează de minune. Prin tapotarea unor puncte cheie se pune în mișcare energia acumulată, și se eliberează lăsând loc altei energii mai benefice. Bineînțeles, există mai multe variații ale acestei tehnici. Se găsesc pe internet toate.

 

Apoi mai este Ho’oponopono. Este o tehnică de vindecare prin iertare și iubire. Practic se spun cateva afirmatii pastrand in minte persoana sau situatia pe care vrem sa o vindecam. Afirmatiile, asa cum le spun eu, sunt: Imi pare rau, Iarta-ma, Multumesc, Te iubesc, Te iert, Te eliberez.

Si mai sunt respirațiile. Am învățat de la maestrul meu (da, de ceva vreme am și eu un maestru de la care învăț chestii) niște respiratii energetice care ridică frecvența sau vibrația, cum ne place nouă oamenilor să spunem.

Toate aceste tehnici ajută la vindecare, și la ridicarea nivelului de conștiință. Eu le fac zilnic, și îmi sunt de extrem de mare ajutor.
Tehnicile au ajuns la mine într-o forma prestabilită, așa cum sunt găsite și pe Internet, sau pe YouTube, pe care ulterior eu le-am adaptat dupa cum am simțit că este potrivit pentru mine. Pentru că așa este cel mai bine. Să ne ascultăm intuiția, și să ne urmăm nevoile reale ale corpului și ale sufletului, pentru a ajunge în starea de echilibru.

Si ca să revin la subiectul de început, am să las o poză cu un pasaj scurt din ” Marele Dictionar al Bolilor si Afectiunilor – Cauzele subtile ale imbolnavirii” scris de Jaques Martel, explicația lui despre ce înseamnă principala manifestare a mea de astăzi. Pe principiul că fiecare emoție creaza un efect în corp după care ne putem ghida ca să identificăm de unde a pornit și ce avem de vindecat, așa și eu am găsit explicația durerilor mele de burtă. Am selectat doar pasajul de inceput, intrucat explicatia completa este mult mai complexa.

 

E foarte simplu să ne ghidăm, corpul nostru ne arată în permanență indicii despre ce avem de vindecat. Orice durere, afecțiune, reacție din corp, este un indiciu către cauza emoțională de la care a pornit. Trebuie doar să avem ochii deschiși permanent, și să fim atenți la indicii.

 

PS: Au fost niste emotii mult meritate. Am câștigat locul 2 la proba mixtă. La proba individuală am scos al doilea punctaj, ca și valoare de listă la feminin, și urmează peste 2 zile finala, în care se vor decide câștigătorii de drept. Voi vedea dacă se repetă „lectia”, sau dacă am învățat ceva de astăzi.

 

Later edit – miercuri, 23.02:
Nu am urcat pe podium azi. A fost o zi cu multe peripeții neașteptate. Și e in regulă, pentru că deși simt o ușoară dezamăgire, în același timp sunt foarte bucuroasă pentru parcursul meu, și pentru evoluția mea. Nu mai simt nevoia de validare, și sunt foarte încrezătoare în forțele mele. Ceea ce chiar încă și anul trecut parea imposibil de atins, după o viață trăită în lipsă de încredere de sine. Deci de fapt eu sărbătoresc evoluția, și mă simt super câștigată deși nu am urcat pe podium. Și da, știu că sună a laudă de sine în lipsa laudei primite de la alții. Dar ghici ce?! Nu e, e doar stimă de sine crescută, și iubire de sine autentică.
Dar am mai povestit despre asta și in articolele mele anterioare.

Fiți pace, fiți iubire, fiți lumină.
Va pup și va iubesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Copyright © 2008-2022 Roxana Dumitru, Bucuresti - Romania