Starea fără GANDURI

Azi mi-am propus sa vorbesc despre cum elimin sau cum controlez eu gandurile.
La început, cand nici măcar nu știam ce inseamna starea fără gânduri, mi se părea imposibil sa stau fără ele. Pt ca nu intelegeam utilitatea. Pt ca tot ce făceam făceam prin gânduri și prin minte.
Adica gândeam permanent si nu înțelegeam ce sens are sa nu mai gândesc?! Adică pt ce mai avem mintea, dacă nu pt asta? Pe atunci nu înțelegeam ca de fapt mintea ma folosea pe mine, nicidecum nu ma foloseam eu de minte. Si asta e ideea principala, si cea mai inportanta. Ca mintea sa aibă activitate când o folosesc eu, cand vreau eu sa gândesc, nu sa fie agitata permanent și să îmi consume energia inutil.

Inițial am aflat ca ideea asta de a sta fara gânduri e o tehnica pe drumul spre evoluție. Si am zis sa încerc. Doar ca am incercat intuitiv, fara sa am informații mai multe. Am încercat în meditație. Mi-a ieșit si nu prea. Ori adormeam, ori stăteam câteva secunde fără gânduri, si apoi veneau navala, si dupa câteva minute ma trezeam într-un val de gânduri. Imi dădeam seama ca sunt acolo, și iar o luam de la capăt. Am tot insistat, dar in afara de a-mi crea frustrări si o oarece idee despre ce înseamnă să stau fara ganduri, altceva nu am obținut.
Mi-am dat seama ca totuși am nevoie sa aflu mai multe, măcar din experienta altcuiva, ca sa am o direcție de început.
Apropo, o spun din nou. De aceea fac eu video-urile, o data ca sa descriu evolutia si spiritualitatea, din punctul meu de vedere, și o data ca sa pot fi un exemplu, sau mai bine spus o dovada pt cine e în căutare de persoane care au mai trecut prin x sau y experiente, si nu înțeleg ce li se întâmplă. Pt ca eu am simtit nevoia sa întâlnesc o astfel de persoană, cu care sa rezonez.

Ok, deci am mai cautat, am mers la o terapie cu cineva care pe ipoteza asta si-a format tehnica de lucru, dar tot nu am rezonat 100%. Eu eram o persoana foarte rațională, si in trecut imi era greu sa fac ceva fără sa analizez și fără sa am dovezi, si acolo am primit doar tehnica, fără explicație, pe genul, follow the leader. Mda, eu nu execut fără sa înțeleg principiul, asa ca am continuat căutările.

E, tot cautand, si neinvatand din experiente ușoare, am atras pasul următor, si experienta m-a dus în ipostaza în care sa ating un capăt de linie emoțional, si sa dau drumul nevoii de a controla rezultatul. Adica am intrat într-o stare mai grea, intro forma de depresie, si singura cale de a nu o lua pe arătură a fost sa renunț la control. Initial, renunțarea la control a fost incredibil de dificilă, pt ca imi veneau continuu gânduri legate de evenimentul in sine, ganduri de panica, scenarii de genul ce o sa faci dacă, cum o sa fie dacă, dar ce te faci, dar cum o sa rezolvi, si tot asa. Cred ca toți le-am avut, si unii inca le mai au, mai mult sau mai puțin. Si singura cale de a ieși din starea asta a fost sa opresc gândurile. Adica sa nu mai accept ca mintea mea sa facă scenarii și să își imagineze chestii. Pt ca mintea își bazează toată creația pe experienta si programarea din trecut. Indiferent ca vin amintiri, sau ca ne imaginam un scenariu nou, cata vreme suntem in mental, acel scenariu nou va fi bazat tot pe trecut, pe programarile de care a avut parte mintea în trecut, de experiențele trecute care si-au lăsat amprenta.

Starea fara ganduri de poate începe prin practica pe perioade de timp limitate, care usor usor se pot extinde pana la a practica permanent.
Am sa dezvolt ce variante de abordare am găsit eu:
1. Prima idee ar fi practica în meditație, sau pur și simplu stand în liniște eventual cu ochii inchisi și eliberând mintea de gânduri. Eu ma vizualizam într-o bula transparenta, ca o bula mare de săpun, si orice gând îl vedeam ca pe ceva ce intra sau apărea înăuntrul bulei. Si imediat cum constientizam ca a apărut, îl dădeam afara din bula. Ca informație brută, e de știut ca orice creăm în imaginația noastră se intampla de fapt în plan astral. Cam cum era in filmul ăla…”Inception”, cu Leonardo din Caprio. Deci ma folosesc de imaginație ca să elimin gândurile. Unii poate doresc sa vadă ca împușcă sau ard gândurile cu o raza de lumina, alții le taie cu o sabie de lumina, ca arhanghelul Mihail (apropo, ca o paranteza, asa se taie și stringurile sau atașamentele nedorite sau nebenefice).
Bun. Deci ca tehnica, eu ori de câte ori ma trezesc ca a apărut un gând care ma distrage de la practica mea, vizualizez cum gândul devine o bula mică, colorata sau nu, ca si cum scenariul din gandul respectiv devine o imagine pe care eu o incadrez intr-un balon mic, si o elimin în afara bulei mari in care ma aflu eu, sau o ard cu lumina, cum am spus mai devreme. Metoda asta clar merge făcută în meditație doar, sa, ca antrenament, ca sa vada mintea cum e sa stea in repaos, si sa vada ca e ok, ca nu se intampla nimic rau daca exista o pauză in ganduri . Clar nu e o metoda de practicat în rutina de zi cu zi, de genul stand la coadă la supermarket, mai ard un gând cu sabia de lumină 😅. Sau na, eu fiind mai rațională, cel puțin, nu mi-am propus sa fac asta încă 😅

2. A doua metoda ar fi varianta de practicat permanent, pe tot timpul zilei, si anume atentia pe momentul prezent. Se practica dirijand atentia, adica mintea, catre fix ce se intampla si ce simt in corp in momentul prezent. Eu am reușit sa fac asta, cum am zis si mai devreme, abia după câteva episoade intense emoțional care mi-au dat knock out, si a trebuit sa ma eliberez de gânduri pt ca altfel eram permanent în atacuri de panica și stres. Pur și simplu nu m-am mai gândit la nimic practic. Adica nu am mai gândit nimic altceva decât ce trebuia sa fac în momentul prezent. Adica: făceam un plan pt ziua următoare, ok, ma gândeam la organizare, la ce trebuia sa cumpăr, la ore, și cât durează, da? Tot ce tine de planificare. După care pauza, si imi îndreptăm atentia spre mine, spre ce simt.

La început gândurile vin necontrolat, adică stau în liniște și incerc sa fiu atenta la ce simte corpul, dar mintea lucrează. De exemplu: stau in liniste, cu ochii deschisi, si sunt atenta la senzqtiile din corp. Dar ma uit în jur si vad cana cu cafea. Hmm, e murdara. Trebuie sa o spăl, ca iar se aduna în chiuveta o gramada de vase. Pff. Dar nu o pun în chiuveta ca ultima data am scăpat o farfurie peste o cana și am spart-o. Mama dar stai ca deja s-au adunat multe de spălat. Le spăl acum. Nu, ca acum nu am chef, le spăl în câteva minute. A, dar stai, ca trebuia sa fac o comanda pe net, sa iau vestă de fâș la copil. Da, asta fac, ca sa nu stau chiar degeaba. Ok, pai… și de unde sa o iau. Pff, iar zic ca iau doar vestă și o sa iau o gramada, ca altfel nu e livrarea gratuită.
Si uite asa am pierdut atentia de pe momentul prezent, si de pe simțire, si am plecat în gânduri. De câte ori ma trezesc furata de gânduri, revin în prezent, si reiau practica atenției pe mine și pe momentul prezent. Spăl vase, pai ma concentrez pe spălatul de vase, sa îl fac cât mai bine. Conduc, ma concentrez pe drum, pe ce trebuie sa fac la volan. Si tot asa.
Si in tot acest timp, sunt atenta la mine, la ce simte corpul meu, la senzațiile din corp, la dureri, gadilaturi, la cum se simt hainele pe piele, la cum se simte spatele că mi se presează de spătarul scaunului, la cum se simt tălpile pe podea, la cum se simte parul când e strâns în coc, simt firele de par cum sunt in tensiune, simt contactul cu ceasul de la mana, cu brățara. Apoi îmi urmăresc respirația, e mai rapida, sau mai lenta, urmăresc parcursul aerului de când intra și pana iese, simt senzația din nări când inspir, si tot asa. S-a înțeles cred ideea.
A, și apropo, metoda de a fi în prezent, cu atentia pe senzații din corp este și metoda de a identifica comunicarea cu sinele nostru. Pt ca de multe ori el comunica prin senzații în corp. Prin dureri ușoare sau mai intense, sau furnicături, sau na, la fiecare cum si ce se simte.
Am mai vorbit despre asta dar voi mai relua si voi mai dezvolta alta data.

Si pt cine își pune problema cum adică sa nu mai gândesc?! Sa nu îmi mai fac planuri? Aici intram pe alta zona, si anume pe nevoia de control, dar na și asta e alt subiect mai amplu despre care am tot vorbit de-a lungul timpului. Ideea e ca planurile se pot face. Si da, se fac gandind.
Dar eu pot sa planific când sa gândesc. Si atunci se numeste ca ma folosesc eu de minte. Adica imi fac o lista de to-do, de câte ori apare ceva de făcut în gând, scriu ca să elimin gândul. Si apoi reiau lista când aloc timp pt a face chestii din lista. Si în rest las mintea fără gânduri.

Sper ca am explicat pe înțelesul tuturor.
Mai vorbim…

Alte articole despre dezvoltare spirituala

Nevoia de CONTROL – Ce putem controla real în viața noastră?

Azi vreau sa vorbesc din nou despre nevoia de control. Pana acum am vb doar din perspectiva spirituală, si cu siguranță mulți nu au rezonat pt ca cine e în ...

Starea fără GANDURI

Alte articole despre dezvoltare spirituala

Lasă un răspuns Anulează răspunsul