Acesta este un raspuns la un comentariu, care m-a ajutat sa evidentiez o idee despre care vroiam sa povestesc mai mult.
Comentariul (dupa se poate vedea si direct in materialul video) este: „eu rad foarte rar si nu ma bucur nici macar daca-mi spune cineva Te iubesc. Cred ca e minciuna ”
Iata raspunsul meu:
Simplul fapt ca ai dat fix peste video-ul despre zâmbet ca forma de terapie, înseamnă că sinele tău te direcționează sa începi sa vindeci acest aspect. Ce descrii tu suna a fi lipsa de iubire de sine. Poți intra pe canalul meu telegram (gasesti link catre el urmand linkul din bio). Acolo am lăsat mai multe tehnici ce pot fi practicate zilnic, la început , și practica lor îți va ridica usor usor nivelul de conștiință, si vei începe sa atragi experiențe spre vindecare, mai degrabă decât spre victimizare. Incearca-le și vezi ce se întâmplă.
Doar atenție. Când porniți pe drumul spre creșterea nivelului de conștiință, este necesar sa porniti dintr-o stare de acceptare, si din afara nevoii de control. Adica sa va abandonați cursului evenimentelor care vin către voi, cu incredere ca vin spre binele vostru suprem. Unele vor fi plăcute, altele vor fi neplăcute, pt ca drumul spre evoluție spirituală înseamnă să vindecam frici, blocaje, rani emoționale, care sunt îngropate adanc înăuntrul minții noastre. Si cand pornim pe drumul asta, experiențele vor fi deopotriva și satisfăcătoare, dar și provocatoare.
Tot ce aveți de făcut este sa renunțați la control, sa rămâneți observatori, sa acceptați orice vine ca fiind benefic pt voi, chiar dacă nu pare, si sa aveți răbdare și credința că totul va fi bine.
Și usor usor veți primi și dovezi ca drumul ales este cel mai bun. Si va apărea zâmbetul.
Îmi amintesc ca in primele luni după trezirea mea, ma dureau obrajii de cât râdeam. Era prima data în viata de adult când râdeam cu pofta, si simțeam bucurie și fericire, și ma dureau obrajii pt ca mușchii fetei nu știau cum e sa fie atat de antrenați pe râs.
Deci cam asa
Mai vorbim…